La ceva asemanator ma gandeam si eu zilele acestea. Cum ar fi viata in secolul 21, fara foarte multe obiecte ce contin o tehnologie foarte avansata, v-ati imagina cum ar fi? Ce ar fi ca in ziua de astazi sa nu existe telefon mobil? Cum credeti ca v-ati descurca,ar fi ceva bine sau rau pentru voi? Sau cum v-ati imagina viata fara un PC sau un laptop? In acelasi timp sa nu existe internet, wap, si alte minunatii din ziua de astazi? Ce v-ati face fara un messenger cu care sa vorbiti cu prietenii sau cu rudele apropiate,zilnic,pe net? Ganditi-va cum ati trai in casa numai cu un TV alb-negru ca in anii trecuti, cu 2 - 3 posturi tv, cu program fix pana la ora 10 seara. Credeti ca ati face fata acestui lucru? Imaginati-va macar ca, in momentul acesta cu toata tehnologia existenta in viata noastra, sa dispara totul intr-o clipa si sa revenim undeva pe la 1900 cu tehnologia credeti ca ati face fata? Sau ar fi mai bine pentru noi si pentru restul oamenilor care traiesc pe aceasta planeta? Tehnologia din ziua de astazi este buna dar este rea, daca ati asculta toti doctorii si alti "specialisti" in domeniu care tot ce exista in ziua de astazi este daunator mai mult de 50% pentru noi... Daca ar fi dupa ei nu ar trebui sa existe nici macar un televizor normal, sa nu vorbesc despre plasme sau LCD-uri. Astept pareri de la voi, caci sunt tare curios sa aflu si parerile altora!
Cersind pentru Hristos
Dobri Dobrev, batranul cersetor care ctitoreste biserici pentru Hristos. "Cine n-are batrini, sa-si cumpere!", zice proverbul. Batranul Dobri Dobrev din satul Baylovo (Bulgaria), pe care-l puteti vedea in pozele alaturate (un film cu el poate fi vizionat si pe youtube, fiind preluat de numeroase site-uri si bloguri), ne-ar putea insa cumpara el pe noi, daca am merita paralele... Cine este mos Dobri Dobrev? Un cersetor ctitor in tara lui si caruia
marimile Bulgariei postcomuniste nu sunt vrednice sa-i dezlege curelele
incaltamintelor! Dobri Dobrev are 97 de ani si cerseste pe strazile Sofiei, luminos si
smerit. Ochii lui au o blindete senina de rai si uitati-va numai cu cita
fireasca simplitate saruta, intr-una dintre poze, mina unui copilandru!
Locuitorii capitalei bulgare il privescc ca pe un sfint coborit din
paterice sau din icoane. E atit de pitoresc rasaritean la infatisare
incit, de cum il vezi, analogiile cele mai nimerite ti se par acelea cu
vechii anahoreti ai pustiei sau cu mai recentii "nebuni pentru Hristos"
ai crestinismului pravoslavnic. In tara poate cea mai descrestinata din Balcani, unde nu mai exista
decit citeva minastiri in functiune, iar bisericile sint chiar mai goale
decit in Occidentul franco-germanic si anglo-saxon (unde, daca nu-s
muzee, ajung restaurante si sali de sedinte), nonagenarul Dobri Dobrev
cerseste nu pentru sine (caci pare a nu avea nimic din trebuintele
omului lumesc de azi, iar hrana lui de capatii ramine rugaciunea, care
nu costa nimic), ci pentru Hristos.
Poate fi vazut, de regula, fie in fata Catedralei "Sfintul Alexandru Nevski", fie in fata Bisericii "Sfintii Chiril si Metodie", cu o cutiuta de tabla sau de plastic in care aduna "milele" trecatorilor, donind apoi toti banii agonisiti fie lacasurilor si asezamintelor bisericesti, pentru restaurare sau subzistenta, fie fratilor crestini mai saraci sau mai nevolnici decit el. Pina deunazi, batrinul in opinci donase numai Catedralei "Sfintul Alexandru Nevski" suma de... 35.700 de leva (20.000 de euro!), cum rezulta din condicile parohiale! Cu banii lui multe s-au construit pe pamint, iar el insusi si-a construit, din cersit, "casa in ceruri". Si numai Dumnezeu stie cite suflete se vor fi trezit, prin pilda lui simpla si induiosatoare, din uitarea sau indiferentismul religios ale acestui tirziu de lume! Ce crestin n-ar recunoaste aici lucrarea lui Dumnezeu, Cel intotdeauna si pretutindeni viu si prezent prin sfintii Lui, pe care-i ridica adesea, spre pilda sau spre dojana, tocmai acolo unde si atunci cind comunitatea de credinta pare mai tulbure si mai ruinata? Cersetorul Dobri Dobrev, omul lui D-zeu, saracul bogat al miracolului evanghelic, rascumpara vremurile sub bucata lui de cer si este poate, umil si nediscursiv "constiinta mai buna" a Bulgariei lui natale si a intregului nostru Rasarit ortodox.
Asa Este, Altfel Nu Are Cum sa Fie!
E sambata si asa este... Te pregatesti sa faci ceva si nu iti iese si realizezi ca nu ai nici o sansa sa faci ce ti-ai propus... Unde e omul de succes? Unde e gandirea pozitiva? Este, dar ce ti-ai propus nu iese... Asa este, altfel nu are cum sa fie! Indiferent ca e vorba despre ceva usor sau foarte usor si stii ca poti, dar nu a meeers, ce e asa de greu de inteles? Asa este, altfel nu are cum sa fie! Directia razelor solare nu pot fi strambe. Ploaia nu poate cadea cu picaturi patratoase, vantul nu are cum sa bata invers, iar veverita din copac nu are cum sa stea in cap. Asa este, altfel nu are cum sa fie! Masina din intersectia s-a proiectat in copilul nevinovat de pe trecerea de pietoni si toti dau vina pe soferul neatent, dar nimeni nu stie ca el chiar era atent si ca acel copil a sarit pur si simplu de nicaieri. Nimeni nu stie ca el mergea sa cumpere o paine pentru cei 5 copii de acasa, iar la magazinul de langa ei nu mai era paine. Si uite asa, te pornesti dupa paine si ajungi la puscarie, pentru ca ai omorat un copil nevinovat. Asa este, altfel nu are cum sa fie! Cand furia te inunda, crezi ca punandu-ti Chopin sau Bethoven, te vei linisti? Daa! Pe moment, dar refularea va iesi la primul pahar de vin baut! Asa ca, mai bine asculta Sepultura "Bloody Roots" si iti va trece... Asa este, altfel nu are cum sa fie! Suffering should be creative, should give birth to something good and lovely. Chinua Achebe.
De 1 Aprilie
Pacala, erou al snoavelor populare românesti, este cunoscut pentru umorul si istetimea sa, ascunse sub o masca de naivitate si simplitate. Trateaza autoritatile satesti (popa, boierul, judecatorul) cu îndrazneala si ironie usturatoare. În folclor, poznele lui Pacala sunt reunite într-un ciclu de snoave, care sta la baza prelucrarilor ulterioare ale lui Petre Dulfu (Ispravile lui Pacala). Si alti scriitori au scris despre el: Ion Creanga, Pacala, Ioan Slavici, Pacala în satul lui.
Tândala: Pacala, esti sarac pentru ca esti lenes?
Pacala: Nu. Pentru ca, unii, se prefac a-mi plati munca.
Tândala: Cum, Pacala?
Pacala: Asa: Muncesc, deci sunt sarac!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)