Asigurarea de Raspundere a Carausului - CMR

CMR reprezinta asigurarea de raspundere a transportatorului pentru marfa transportata in calitate de caraus. Acest tip de asigurare se adreseaza companiilor care realizeaza transporturi in tara sau in strainatate cu vehicule din proprietatea personala, inchiriate sau in gestiune, in caz de distrugere a marfurilor din dotare. Practic este asigurata raspunderea pe care si-o asuma transportatorul din momentul in care preia marfa de la furnizor si pana in momentul in care preda marfa la destinatie, fara nici o legatura cu asigurarea care se face masinii. Daca pentru transportul intern, polita de asigurare CMR nu este atat de des contractata de catre transportatori, pentru transportul international aceasta a devenit aproape obligatorie. Limitele maxime ale raspunderii acoperite prin asigurare pentru fiecare transport in parte efectuat in perioada de valabilitate a politei de asigurare se stabilesc de comun acord de catre Client si Asiguratorul ales de acesta.

Valabilitatea asigurarii CMR poate fi determinata pe un anumit transport / calatorie, sau pe o anumita perioada de timp. Principiile care stau la baza politei asigurarii CMR sunt aceleasi la majoritatea societatilor de asigurari, bazandu-se pe Conventia CMR de la Geneva din 1956, la care Romania a aderat in anul 1972. Conditiile de asigurare sunt diferite de la un asigurator la altul, referitor la acoperirea sau nu a unor categorii de marfuri, anumite riscuri inlcuse sau excluse din asigurare (de exemplu furtul) sau fransiza pe eveniment. Raspunderea pentru transportul unora din bunurile enumerate mai sus poate fi inclusa in asigurarea CMR, la cererea scrisa a Asiguratului. In aceste conditii se va emite de catre asigurator un supliment de asigurare iar clientul va trebui sa achite valoarea unei prime de asigurare suplimentare. In ceea ce priveste furtul, exista mai multe situatii: unele companii asigura furtul prin efractie, altele il exclud, fiind specificat de cele mai multe ori ca si clauza suplimentara.

Decese Sinistre

In ultimul timp din cititul ziarelor,din auzite sau chiar din vazute am observat ca tot mai multe persoane isi dau duhul si ne parasesc din aceasta dimensiune 3D. Culmea este ca peste 90% din decese apar din cauza inimii (infarct) sau din cauza depresiilor foarte puternice. Fotbalisti, actori, soferi, copii, oameni simpli, etc. Eu de ceva timp stau si ma gandesc cum de exista o asemenea mare coincidenta ca majoritatea mor din cauza inimii sau a sistemului nervos. Care credeti ca este motivul pentru care sunt din ce in ce mai multe decese in lume din aceste motive? Sa fie o simpla coincidenta sau sa se intample ceea ce stramosii nostri, Mayasii ne-au prezis acum sute de ani. Oare chiar se intampla schimbarea globala despre care se aud tot mai multe? Oare Terra chiar isi schimba cursul sau obisnuit? Oricum una peste alta ar trbui sa ne gandim un pic mai mult care ar fi motivele pentru toate aceste neobisnuite intamplari care sunt din ce in ce mai dese care se intampla. Nu stiu daca si voi ati observat aceste mici schimbari care se intampla din ce in ce mai des asupra noastra care, cat de curand vor deveni majore. Ramane de vazut si de asteptat sau de neasteptat ce va fi de acum incolo!

Profil George Stefanescu

Batranul, astazi, adunator de frumuseti tonice sau consolatoare, in atelierul de pe strada Domnita Anastasia, face parte dintre acei alesi ai meseriei pentru care pictura este un cuvant ce nu se poate pronunta decit ridicat in picioare si cu fruntea descoperita, cu sentimentul de a fi nu atat autor al unei opere cat partas la o opera vasta. Identitatea stilistica a picturii lui George Stefanescu ar putea fi cautata prin raportare la un neoprimitivism al senzatiei, al emotiei si, deopotriva, al formularilor plastice. Este matca in care se intalnesc pentru el, lectia intemeietorilor de modernitate (Gauguin, Van Gogh) si formulele vizuale de postbizantinism rusticizat oferite de pictura taraneasca pe sticla. In acelasi timp, insa, tendinta catre o exprimare frust esentializata e concurata de o tendinta contrara, aceea a rafinamentului cautat cu buna stiinta in minuirea si orchestrarea mijloacelor de expresie picturala. Pe de o parte, deci, elementaritati de forma-culoare si insemne arhetipale, iar pe de alta, subtile pretiozitati de materie si gratie savanta a ductului liniar. Apropiatii pictorului, critici care i-au salutat destul de numeroasele expozitii din ultimii 20 de ani si, mai nou, studiul introductiv la monografia pe care i-a dedicat-o editura Meridiane (1987) remarca, la unison, simplitatea senina, calmul jovial si temperanta unei firi de artist, care au facut ca exuberanta exprimarii sa nu fie niciodata excesiva.

Daca omul exprima o blinda interiorizare meditativa, iar pictura sa, o vigoare nedezmintita si un vitalism disimuland frenezii bahice, raportul acesta nu este unul de contradictie, ci mai degraba de compensatie. In tablouri precumpanesc culorile stimulative, rosu, verde, galben, impreuna cu care, in orchestratii plenare, vin sa "cante" si celelalte componente ale spectrului cromatic. Raportarile lor pe suprafata nu asculata atit de criteriile purei vizualitati, cit de cerintele unui lirism al sonoritatilor emotionale. La fel, sectorierea prin linii a cimpului compozitional nu se supune rationalizarii geometrice in scheme constructive, ci unei ritmari libere care asociaza formele, asemenea culorilor, dupa similitudini si complementaritati. Tusele, ordonate rabdator si distribuite ordonat, "tes" suprafata picturala, conferindu-i o materialitate bogat nuantata intre rugozitati de scoarta si luciri de ceramica. Este ca si cum albul initial al panzei, resimtit nu ga bogatie de virtualitati ci ca pustietate angoasanta, ar trebui ocupat in intregime si transformat in obiect-tablou, securizant. George Stefanescu face parte dintre acei pictori care mai cred in frumusetea petei de culoare si pentru care tabloul trebuie sa aiba un efect binefacator asupra ochilor, sufletului si mintii celui care-l contempla. Compozitiile sale, intotdeauna bine "nutrite" pictural si indelung lucrate, sunt tablouri si pentru faptul ca aspectul lor obiectual, menit sa conserve imaginea-emotie, e ingrijit pus la punct si menit sa concure la acest efect al superioarei delectari. Arta pictorului este, printre altele, si aceea a bunei ispitiri: tabloul trebuie sa te cheme.

Tehnologie... Mai Putin Avansata

La ceva asemanator ma gandeam si eu zilele acestea. Cum ar fi viata in secolul 21, fara foarte multe obiecte ce contin o tehnologie foarte avansata, v-ati imagina cum ar fi? Ce ar fi ca in ziua de astazi sa nu existe telefon mobil? Cum credeti ca v-ati descurca,ar fi ceva bine sau rau pentru voi? Sau cum v-ati imagina viata fara un PC sau un laptop? In acelasi timp sa nu existe internet, wap, si alte minunatii din ziua de astazi? Ce v-ati face fara un messenger cu care sa vorbiti cu prietenii sau cu rudele apropiate,zilnic,pe net? Ganditi-va cum ati trai in casa numai cu un TV alb-negru ca in anii trecuti, cu 2 - 3 posturi tv, cu program fix pana la ora 10 seara. Credeti ca ati face fata acestui lucru? Imaginati-va macar ca, in momentul acesta cu toata tehnologia existenta in viata noastra, sa dispara totul intr-o clipa si sa revenim undeva pe la 1900 cu tehnologia credeti ca ati face fata? Sau ar fi mai bine pentru noi si pentru restul oamenilor care traiesc pe aceasta planeta? Tehnologia din ziua de astazi este buna dar este rea, daca ati asculta toti doctorii si alti "specialisti" in domeniu care tot ce exista in ziua de astazi este daunator mai mult de 50% pentru noi... Daca ar fi dupa ei nu ar trebui sa existe nici macar un televizor normal, sa nu vorbesc despre plasme sau LCD-uri. Astept pareri de la voi, caci sunt tare curios sa aflu si parerile altora!

Cersind pentru Hristos

Dobri Dobrev, batranul cersetor care ctitoreste biserici pentru Hristos. "Cine n-are batrini, sa-si cumpere!", zice proverbul. Batranul Dobri Dobrev din satul Baylovo (Bulgaria), pe care-l puteti vedea in pozele alaturate (un film cu el poate fi vizionat si pe youtube, fiind preluat de numeroase site-uri si bloguri), ne-ar putea insa cumpara el pe noi, daca am merita paralele... Cine este mos Dobri Dobrev? Un cersetor ctitor in tara lui si caruia marimile Bulgariei postcomuniste nu sunt vrednice sa-i dezlege curelele incaltamintelor! Dobri Dobrev are 97 de ani si cerseste pe strazile Sofiei, luminos si smerit. Ochii lui au o blindete senina de rai si uitati-va numai cu cita fireasca simplitate saruta, intr-una dintre poze, mina unui copilandru! Locuitorii capitalei bulgare il privescc ca pe un sfint coborit din paterice sau din icoane. E atit de pitoresc rasaritean la infatisare incit, de cum il vezi, analogiile cele mai nimerite ti se par acelea cu vechii anahoreti ai pustiei sau cu mai recentii "nebuni pentru Hristos" ai crestinismului pravoslavnic. In tara poate cea mai descrestinata din Balcani, unde nu mai exista decit citeva minastiri in functiune, iar bisericile sint chiar mai goale decit in Occidentul franco-germanic si anglo-saxon (unde, daca nu-s muzee, ajung restaurante si sali de sedinte), nonagenarul Dobri Dobrev cerseste nu pentru sine (caci pare a nu avea nimic din trebuintele omului lumesc de azi, iar hrana lui de capatii ramine rugaciunea, care nu costa nimic), ci pentru Hristos.

Poate fi vazut, de regula, fie in fata Catedralei "Sfintul Alexandru Nevski", fie in fata Bisericii "Sfintii Chiril si Metodie", cu o cutiuta de tabla sau de plastic in care aduna "milele" trecatorilor, donind apoi toti banii agonisiti fie lacasurilor si asezamintelor bisericesti, pentru restaurare sau subzistenta, fie fratilor crestini mai saraci sau mai nevolnici decit el. Pina deunazi, batrinul in opinci donase numai Catedralei "Sfintul Alexandru Nevski" suma de... 35.700 de leva (20.000 de euro!), cum rezulta din condicile parohiale! Cu banii lui multe s-au construit pe pamint, iar el insusi si-a construit, din cersit, "casa in ceruri". Si numai Dumnezeu stie cite suflete se vor fi trezit, prin pilda lui simpla si induiosatoare, din uitarea sau indiferentismul religios ale acestui tirziu de lume! Ce crestin n-ar recunoaste aici lucrarea lui Dumnezeu, Cel intotdeauna si pretutindeni viu si prezent prin sfintii Lui, pe care-i ridica adesea, spre pilda sau spre dojana, tocmai acolo unde si atunci cind comunitatea de credinta pare mai tulbure si mai ruinata? Cersetorul Dobri Dobrev, omul lui D-zeu, saracul bogat al miracolului evanghelic, rascumpara vremurile sub bucata lui de cer si este poate, umil si nediscursiv "constiinta mai buna" a Bulgariei lui natale si a intregului nostru Rasarit ortodox.

Asa Este, Altfel Nu Are Cum sa Fie!

E sambata si asa este... Te pregatesti sa faci ceva si nu iti iese si realizezi ca nu ai nici o sansa sa faci ce ti-ai propus... Unde e omul de succes? Unde e gandirea pozitiva? Este, dar ce ti-ai propus nu iese... Asa este, altfel nu are cum sa fie! Indiferent ca e vorba despre ceva usor sau foarte usor si stii ca poti, dar nu a meeers, ce e asa de greu de inteles? Asa este, altfel nu are cum sa fie! Directia razelor solare nu pot fi strambe. Ploaia nu poate cadea cu picaturi patratoase, vantul nu are cum sa bata invers, iar veverita din copac nu are cum sa stea in cap. Asa este, altfel nu are cum sa fie! Masina din intersectia s-a proiectat in copilul nevinovat de pe trecerea de pietoni si toti dau vina pe soferul neatent, dar nimeni nu stie ca el chiar era atent si ca acel copil a sarit pur si simplu de nicaieri. Nimeni nu stie ca el mergea sa cumpere o paine pentru cei 5 copii de acasa, iar la magazinul de langa ei nu mai era paine. Si uite asa, te pornesti dupa paine si ajungi la puscarie, pentru ca ai omorat un copil nevinovat. Asa este, altfel nu are cum sa fie! Cand furia te inunda, crezi ca punandu-ti Chopin sau Bethoven, te vei linisti? Daa! Pe moment, dar refularea va iesi la primul pahar de vin baut! Asa ca, mai bine asculta Sepultura "Bloody Roots" si iti va trece... Asa este, altfel nu are cum sa fie! Suffering should be creative, should give birth to something good and lovely. Chinua Achebe.

De 1 Aprilie

Pacala, erou al snoavelor populare românesti, este cunoscut pentru umorul si istetimea sa, ascunse sub o masca de naivitate si simplitate. Trateaza autoritatile satesti (popa, boierul, judecatorul) cu îndrazneala si ironie usturatoare. În folclor, poznele lui Pacala sunt reunite într-un ciclu de snoave, care sta la baza prelucrarilor ulterioare ale lui Petre Dulfu (Ispravile lui Pacala). Si alti scriitori au scris despre el: Ion Creanga, Pacala, Ioan Slavici, Pacala în satul lui.

Tândala: Pacala, esti sarac pentru ca esti lenes?

Pacala: Nu. Pentru ca, unii, se prefac a-mi plati munca.

Tândala: Cum, Pacala?

Pacala: Asa: Muncesc, deci sunt sarac!