Incep sa-i inteleg pe nostalgicii care prefera vechea scriitura, vechea muzica ,vechile filme. Exista in toate astea o perversitate a lucrului bine facut. Ca si cum ai sti ca, daca pleci pentru mai multi ani ca sa uiti de toate, la intoarcere vei gasi castelul neclintit. In lipsa ta, nevazuti, servitorii bunului gust au aerisit, au sters praful, au asezat cearsafuri albe peste mobila. Vei gasi, negresit, cari ai caror dinti plictisiti au lasat in lemn galerii numai pe jumatate, dar asta e un inconvenient minor. Am inceput cu "lucrul" nou, ce e mai bun am lasat la urma. Spionii sunt si ei oameni: ingrijesc pisici, isi fac griji pentru cate-o femeie draga, imbatranesc privindu-i pe cei tineri cum se giugiulesc sau dau sens vietii vreunui orfan ratacit. Sunt singuratici si cei singuratici stiu sa priveasca. Le-ajunge o bataie de pleoape ca sa-ti descifreze sufletul. Fac greseli majore o data la 20 de ani.